”Cei mai mulți dintre noi am ales să studiem economia pentru a dobândi o înțelegere profundă a fenomenelor economice cu care cetățenii de azi se confruntă. Dar informațiile pe care le primim, derivate din teorii neoclasice, nu răspund așteptărilor noastre”, scriau în urmă cu mai mult de 20 de ani studenții la economie din Paris, într-o scrisoare deschisă adresată profesorilor și celor responsabili de curriculum, prin care se declarau dezamăgiți de informațiile pe care le primeau la cursuri și numeau economia predată în facultăți o lume imaginară.
”Ignorarea realităților concrete este o problemă imensă pentru aceia dintre noi care ar vrea să fie folositori economiei. Mult prea des cursurile nu lasă niciun pic de loc pentru reflecție. Dintre toate unghiurile din care o dilemă economică poate fi abordată, ne este prezentată doar una, ca și cum ar putea exista un adevăr economic absolut”, continuă scrisoarea.
Ceea ce își doreau studenții semnatari ai acestei scrisori se numește pluralism în economie, o idee despre care se vorbește tot mai mult în ultimii ani. Mișcarea pluralismului în economie vrea să atragă atenția asupra felului în care economia este încă predată în universități și, în final, să îi determine schimbarea. Iar unul dintre motivele pentru care schimbarea este necesară este redat foarte bine în următoarea declarație: ”În timp ce alte discipline îmbrățișează diversitatea și oferă informații despre teorii contradictorii, economia este de cele mai multe ori predată ca un set unic de cunoștințe. O astfel de uniformitate nu mai este întâlnită în niciun alt domeniu – nimeni nu ar lua în serios un curs de psihologie care se concentrează doar pe psihanaliza freudiană sau un curs de politică unde se predă doar socialismul”.
Extrasul de mai sus face parte dintr-o altă scrisoare deschisă, redactată de un alt grup de peste 65 de asociații de studenți la economie din peste 30 de țări, publicată în 2014, la un deceniu și jumătate mai târziu de la scrisoarea studenților din Paris (semn că lucrurile au rămas la fel în tot acest timp). ”Materia predată formează mințile următoarei generații de factori de decizie politică, modelând astfel societățile în care trăim. Lumea reală trebuie readusă în sălile de curs împreună cu dezbaterea și pluralismul de teorii și metode”.
Există teorii economice care studiază, de exemplu, mediul înconjurător, feminismul sau comportamentul uman – teme pe care nu le-am asocia imediat cu economia, dar care sunt extrem de relevante pentru a înțelege cum lentila prin care privim un anumit subiect poate schimba complet componentele unei probleme.
Despre aceste școli de gândire diferite vorbesc studenții care reprezintă mișcarea pluralismului în economie. ”Un program incluziv și cuprinzător de educație economică ar trebui să promoveze o expunere echilibrată la o varietate de perspective teoretice: neoclasică, clasică, post – keynesiană, instituțională, ecologică, feministă, austriacă și marxistă, printre altele. Cei mai mulți studenți la economie ajung la finalul facultăților fără să se fi întâlnit vreodată cu astfel de perspective. Este esențial ca studenții să fie expuși la informații despre contextul istoric în care anumite teorii economice au fost formulate”. Dacă acest context istoric ar fi întotdeauna prezentat, studenții ar afla mai devreme, de exemplu, că în perioada în care Adam Smith își scria teoriile, la mijlocul anilor 1700, pe Pământ existau vreo 700 de milioane de oameni, iar natura putea fi mai ușor ignorată în modelele economice. În prezent, deși încă îi studiem și aplicăm teoriile, consumăm mult mai multe resurse decât ”părintele capitalismului” și-ar fi putut imagina cu sute de ani în urmă, așa că avem o urgentă nevoie să integrăm studiul ecologiei în economie. Într-un context mai detaliat, studenții ar mai putea afla, de asemenea, și că același Smith era un bărbat singur, care locuia în casa mamei lui și că deși depindea de îngrijirile ei ca să aibă tot timpul liber în care să își scrie cărțile, a ignorat apoi importanța muncii de îngrijire în economie.
”Există aspecte importante ale economiei care nu pot fi înțelese folosind doar metode cantitative precum matematica și statistica”, mai spun studenții. Adică economia are nevoie de mai multe cuvinte, de cifre așezate într-un context, de explicații, de povești. ”Pentru a putea discuta politici economice, studenții ar trebui să înțeleagă impactul social și implicațiile morale ale unei decizii economice”. Cu alte cuvinte, studenții ar trebui să înțeleagă, de exemplu, că produsul intern brut nu este doar o cifră și că scopul de creștere constantă a acestei cifre vine la pachet și cu efecte negative. În fața tuturor schimbărilor climatice prin care trecem, în continuare nu se discută în mod serios despre posibilitatea teoretică și tehnică a unei creșteri economice continue pe o planetă cu resurse finite.
Un studiu recent din Statele Unite, reflectat într-un articol din publicația The Economist, arată că metodele de predare a economiei nu s-au mai schimbat de 25 de ani, manualele fiind cu mult în urma practicii economiei. Există studenții care spun că inegalitatea este una dintre cele mai presante probleme ale prezentului, însă acest subiect este mai degrabă o anexă a curriculumului. În prim plan se află în continuare noțiuni teoretice, care nu sunt prezentate împreună cu date obținute din lumea reală.
”Felul în care economia este învățată are implicații inclusiv asupra democrației. Alegerile sunt disputate și câștigate pe considerente economice, iar politicile sociale se formează în funcție de felul în care oamenii cred că economia va fi afectată”, este explicația unei organizații internaționale de studenți, academicieni și specialiști în economie, care se numește ”Rethinking Economics”. Scopul organizației este să aducă la un loc oamenii care înțeleg că economia ar putea să arate și altfel, iar împreună să schimbe modul în care economia este predată în sălile de clasă, dar și felul în care este prezentată publicului larg.
O altă inițiativă, începută în 2019, care promovează o gândire economică nouă, regenerativă și distributivă, este ”Doughnut Economics Action Lab”. Mișcarea este construită în jurul ideii lui Kate Raworth, economistă la Universitatea din Oxford, de a desena un nou model pentru felul în care ar trebui să arate economia astăzi. Un model care arată ca o gogoașă americană (cu un cerc interior și unul exterior), care presupune existența unei fundații sociale de bunăstare sub care nimeni nu trebuie să cadă (cercul interior) și un tavan ecologic al presiunii pe care o aplicăm asupra planetei, pe care nu trebuie să îl depășim (cercul exterior).
Pluralismul pe care studenții (și chiar și unii dintre profesori și economiști) îl cer nu înseamnă alegerea unei tabere, ci încurajarea dezbaterilor intelectuale, compararea ideilor într-un mod critic și așezarea economiei în context. Pentru că economia este limba maternă a politicilor publice, cum spune Kate Raworth. Iar ideile economiștilor, și atunci când sunt bune, dar și atunci când sunt greșite, sunt mult mai puternice decât credem. Sau, așa cum spun Esther Duflo și Abhijit Banerjee, economia e mult prea importantă ca să fie lăsată pe mâna economiștilor.
Acest material a apărut prima dată în rubrica Starea Ideilor din newsletter-ul săptămânal Starea Nației.