„Economia nu este un scop în sine, ci un mijloc către un scop. Iar scopul este acela de a îmbunătăți condițiile de viață și bunăstarea oamenilor dintr-o țară într-un mod care să nu afecteze oamenii care trăiesc în afara granițelor acelei țări”, spune economistul Joseph Stiglitz în cartea Rewriting the Rules of the European Economy.
Stiglitz crede că ar trebui să renunțăm să mai măsurăm performanța economică folosind un unic instrument de măsurare, adică produsul intern brut. De altfel, nu ar fi prima dată când renunțăm la instrumente și unități de măsură folosite în trecut. Stiglitz dă exemplul milei arabe, la care oamenii au renunțat în timp. Așa cum noi am renunțat să mai folosim ocaua, de exemplu.
Motivul pentru care avem nevoie de un alt instrument care să măsoare ceea ce se întâmplă în economie este incapacitatea produsului intern brut de a oferi orice fel de indiciu despre pericolele pe care oamenii le au de înfruntat în prezent, pericole precum criza climatică, inegalitatea economică, ascensiunea autoritarismului.
„Ceea că măsurăm influențează ceea ce facem. Și dacă măsurăm lucrurile greșite, vom face lucrurile greșite”, spune Stiglitz.
În 2019, guvernul Noii Zeelande, condus de Jacinda Ardern, a prezentat pentru prima dată un „Buget pentru Bunăstare”. Buget care nu mai avea în centru doar valori economice, ci și indicatori sociali și de mediu. Fundamental pentru această abordare este faptul că guvernul Noii Zeelande recunoaște că bunăstarea nu se poate măsura doar prin valoare monetară, adică doar prin prisma creșterii PIB, ci că elementele care constituie o viață bună trebuie privite în mod holistic, fie că e vorba de acces la îngrijiri medicale sau de sentimentul de apartenență la o comunitate.
„Scopul cheltuielilor pe care le face guvernul este asigurarea sănătății cetățenilor și a satisfacției vieții lor, iar asta – nu bogăția sau creșterea economică – este unitatea de măsură cu care progresul unei țări ar trebui măsurat. De unul singur PIB nu garantează îmbunătățirea standardelor de viață”, declara Jacinda Ardern la lansarea acestui buget.
Însă cu mult înainte ca Noua Zeelandă să atragă atenția asupra faptului că produsul intern brut este un instrument depășit de vremuri, și Bhutan făcea deja asta. Țara de la poalele Munților Himalaya este cunoscută pentru filosofia introdusă încă din 1972 prin care promovează „Gross National Happiness” (Fericirea Națională Brută, în română). 72,5% din suprafața Bhutanului este acoperită de păduri. E posibil ca acesta să fie unul dintre efectele renunțării la dezideratul creșterii produsului intern brut cu orice preț. Bhutan este singura țară din lume care are emisii negative de dioxid de carbon. Asta înseamnă că reușește să elimine din atmosferă mai mult dioxid de carbon decât produce.
Dar cum se măsoară acest indicator al fericirii în Bhutan? Nu la fel de ușor precum adunarea și scăderea unor cifre, așa cum se întâmplă în cazul produsului intern brut, dar nici imposibil de greu.
O dată la cinci ani, sub îndrumarea unui institut de cercetare, aproape 8.000 dintre cei aproximativ 800.000 de locuitori participă la un sondaj. Institutul studiază felul în care se dezvoltă această filosofie a fericirii naționale și formulează apoi propuneri de politici publice. Există 33 de indicatori pe care cercetătorii îi urmăresc. Sondajul conține aproape 300 de întrebări care nu seamănă deloc cu întrebările pe care oamenii din Occident sunt obișnuiți să le primească atunci când se analizează bunăstarea lor națională. „Încercăm să măsurăm toate formele de capital. Asta e diferența între produsul intern brut și fericirea națională brută”, spune unul dintre cercetători. Guvernul e interesat să afle câte ore dorm oamenii din Bhutan și câte ore muncesc; cât de des meditează; cât de des se ceartă cu membrii familiei; câte ore alocă interacțiunii cu comunitatea; câtă încredere au în vecinii lor.
Bunăstarea înseamnă (și) bani, dar totodată înseamnă mult mai mult decât bani. O creștere a cheltuielilor pentru mâncare sănătoasă sau pentru vacanțe, de exemplu, poate aduce bunăstare. Însă după un anumit nivel de venituri, (doar) un consum mai mare nu mai este suficient, iar scopul creșterii produsului intern brut devine irelevant dacă nu e însoțit și de alte scopuri.
Dar ce sporește totuși bunăstarea?
În 2008, Fundația New Economics a obținut finanțare de la guvernul Regatului Unit ca să afle răspunsul la această întrebare. Dovezile pe care fundația le-a obținut arată că există cinci căi către bunăstare individuală: relațiile sociale, activitatea fizică, atenția (în sensul de a fi prezent și de a observa ce se întâmplă în jur), învățarea și generozitatea.
Dacă e să te gândești la ultima lună, cât de apropiat ai fost de alți oameni? Cât de activ fizic ai fost? Cât de des ai luat o pauză ca să fii atent și să apreciezi împrejurimile? Cât de multe lucruri noi ai simțit că ai învățat? Cât de mult simți că i-ai sprijinit pe cei de lângă tine? Toate acestea sunt întrebări dintr-un test prin care Fundația New Economics vrea să demonstreze că viețile bune nu trebuie să vină cu prețul afectării Pământului.
Testul continuă apoi cu întrebări despre consumul de carne, numărul de ore de zbor sau frecvența cu care îți înnoiești electrocasnicele. La final poți să afli cu ce țară semeni din perspectiva bunăstării, a sănătății și impactului asupra mediului. Poți accesa testul aici.
Fundația folosește indexul numit „Happy Planet Index” ca să măsoare bunăstarea și progresul statelor din lume. Spre deosebire de produsul intern brut, care reflectă doar activitatea economică, acest index are în vedere patru lucruri diferite: satisfacția locuitorilor unei țări cu privire la viața lor în general, speranța de viață, inegalitatea și amprenta ecologică.
În clasamentul Happy Planet publicat în 2021, România se află pe locul 64 din 152 de țări analizate. Costa Rica se află pe primul loc.
E a patra oară când Costa Rica e în fruntea acestui clasament. Motivul expus de cei ce analizează datele acestui indicator (și confirmat într-un articol publicat pe site-ul Fondului Monetar Internațional) este preocuparea guvernului din Costa Rica pentru sănătate, educație și protecția mediului. Statul oferă un sistem de protecție socială puternic, acces universal la servicii medicale și la educație.
Valoarea PIB per cap de locuitor în Costa Rica este mai puțin de jumătate din valoarea înregistrată în SUA. Însă oamenii din Costa Rica trăiesc mai mult și înregistrează niveluri mai mari de bunăstare decât americanii. SUA ocupă poziția 122 în clasamentul Happy Planet Index.
De mai bine de 90 de ani deja, creșterea constantă a produsului intern brut a reprezentat unicul etalon cu care statele au măsurat și au comparat între ele progresul și bunăstarea. Însă completarea PIB cu un alt instrument care să reflecte și alte aspecte ale bunăstării, nu doar consumul de bunuri și servicii, schimbă complet ordinea clasamentelor.
Acest material a apărut prima dată în rubrica Starea Ideilor din newsletter-ul săptămânal Starea Nației.
One reply on “Când bunăstarea nu se mai măsoară în bani, clasamentul țărilor se schimbă”
Adevarat cele mentionate.
Dar, ce initiativa au cetatenii romani, pentru a introduce asemenea teste in Romania si a determina factorul politic sa tina cont de ele?
Poate macar un ONG sa se ocupe de asa ceva.
In Danemarca exista Institutul Fericirii, ca exemplu, cu numeroase studii in domeniu.
As recomanda ca la emisiunea Starea natiei sa existe un interviu cu fondatorul acestui Institut.