Încă putem evita cele mai mari dezastre pe care le-ar putea aduce criza climatică. Dar e o chestiune de „acum ori niciodată”, spun oamenii de știință care au lucrat la publicarea celui mai recent raport despre schimbările climatice. Consecințele devin ireversibile dacă nu atingem maximul de emisii de gaze cu efect de seră până în anul 2025. Raportul e un ultim avertisment al celor 278 de oameni de știință din 65 de țări care reprezintă Panelul Interguvernamental pentru Schimbări Climatice (IPCC).
Partea bună este că soluții există. Partea proastă e că nu există voință politică pentru ca ele să fie implementate. În plus, ne este greu să concepem că poate exista și o altă „normalitate”.
Ideile despre cum să ne organizăm în societățile în care trăim, cele care compun „normalitatea” de azi, au apărut într-o perioadă în care omenirea traversa o eră de condiții climatice prielnice dezvoltării: perioada Holocenului. În acea perioadă, planeta noastră putea absorbi impactul ecologic al progresului nostru material. Însă am depășit perioada Holocenului și ne aflăm acum în cea a Antropocenului, în care multe dintre ideile după care ne-am ghidat până acum au încetat să mai fie potrivite. În Antropocen, sau Capitalocen, cum îl numesc unii dintre economiști și sociologi, sistemul ecologic a devenit instabil și e în pericol de colaps din cauza activității economice a oamenilor.
Așa că avem nevoie de idei noi. Idei precum cea a unui minister al generațiilor viitoare, poate, care este pusă într-o oarecare măsură în practică în Țara Galilor.
Din 2016, Sophie Howe ocupă funcția de comisar al generațiilor viitoare în Țara Galilor. Ce înseamnă asta? Înseamnă că a fost creat un cadru legislativ nou, care definește acest rol ca un reprezentant al intereselor generațiilor viitoare; un reprezentant care pune întrebările incomode atunci când decidenții propun soluții pe termen scurt și care are grijă ca deciziile să fie așezate într-un context mai larg, în considerarea impactului lor pe termen lung.
De exemplu, în 2019, datorită acestui cadru legislativ nou care are în vedere bunăstarea viitoarelor generații, a fost oprită construcția unei șosele. Șoseaua urma să treacă printr-o rezervație naturală, într-o zonă în care peste 25% dintre familii nu dețineau oricum o mașină.
„Construcția de șosele este o idee desprinsă dintr-o paradigmă învechită care răspunde la problema traficului și aglomerației din trafic construind pur și simplu mai multe șosele. O abordare cu privire la care avem date solide că nu funcționează”, arată raportul Transport potrivit pentru Generațiile Viitoare, încărcat pe site-ul instituției. „Nu ne putem permite să abordăm în continuare problemele de transport ale secolului 21 folosind soluțiile secolului 20”. Dovezile arată constant că orice infrastructură rutieră nouă generează și mai mult trafic. „Dovezile sunt consistente, recurente, necontestate de dovezi contrare, dar constant uitate”. Raportul mai arată și că suma ce ar fi fost folosită pentru construcția șoselei, adică 1,4 miliarde de lire, ar putea însemna în schimb: izolarea tuturor locuințelor din Țara Galilor, astfel încât să atingă nivelul de eficiență energetică necesar pentru reducerea consumului de energie, și implicit pentru reducerea emisiilor de dioxid de carbon; 53.200 de cadre medicale pentru un an întreg; 56 de școli noi; 23.240 de locuințe sociale; investiții în piste de bicicletă și zone pietonale care ar putea acoperi Țara Galilor de două ori.
Între timp, strategia guvernului galez s-a schimbat, în mare măsură și datorită acestei politici de gândire pe termen lung. Infrastructura pentru mașini personale este acum ultima pe lista de priorități.
Reprezentativ pentru un astfel de „minister” al generațiilor viitoare este faptul că obiectivele nu se schimbă de la un ciclu politic la altul. „Publicul” acestei instituții nu există încă, pentru că este reprezentat de generațiile din viitor, care nu s-au născut. Nu există în mod obiectiv nicio presiune de a influența voturile, pentru că voturile nu există.
Pe de altă parte, nefiind aleasă de votanți, Howe nu poate să decidă foarte multe lucruri. Dar poate să îi tragă la răspundere pe politicienii aleși atunci când deciziile lor afectează generațiile viitoare. Poate să revizuiască propuneri de acte normative, să ofere recomandări și să întocmească rapoarte precum cel de mai sus, în care să arate alternative. Politicienii sunt obligați să răspundă la întrebările ei. Iar atunci când există o instituție care pune întrebări importante și incomode, și care arată concret că lucrurile pot fi făcute și altfel, oamenii ascultă și idei se schimbă.
Rolul lui Sophie Howe este primul de acest gen din lume. În septembrie 2021, și Scoția a anunțat că plănuiește să numească un comisar al generațiilor viitoare.
„Nu putem spune că nu am știut că era un risc, dar am fost complet nepregătiți”, spune Sophie Howe referindu-se la pandemie, într-un interviu recent. Avem riscuri similare, de care suntem conștienți, dar la care nu suntem atenți. „Dacă iei în calcul îmbătrânirea populației: în Țara Galilor, până în 2036, se va dubla numărul oamenilor de peste 65 de ani, și a celor de peste 80, mulți oameni vor avea demență. Avem deja un sistem de îngrijire care nu face față. Cine se gândește la asta pe termen lung? Cum ne asigurăm că nu se transformă într-o catastrofă în viitor? Când pui cap la cap toate informațiile, îți dai seama că trebuie să găsești soluții la astfel de probleme într-un mod integrat.”
Într-o oarecare măsură, rolul de comisar al generațiilor viitoare presupune să te uiți serios la orice decizie și să vezi mai departe de câștigul economic pe termen scurt. Rapoartele publicate în ultimii ani de oamenii de știință ne spun clar că urmează un dezastru climatic și ne descriu în detaliu efectele lui. Dacă aplicăm lentila gândirii pe termen lung, încă putem face lucrurile diferit ca să îl evităm.
Acest material a apărut prima dată în rubrica Starea Ideilor din newsletter-ul săptămânal Starea Nației.