Categories
Starea Ideilor

Renunțarea la brevetele pentru vaccin

În ritmul actual de vaccinare, ar dura 57 de ani până când populațiile țărilor sărace s-ar putea vaccina complet împotriva COVID-19, în timp ce în țările bogate procesul s-ar putea finaliza în următoarea lună. Apariția variantei Omicron a readus în discuție oportunitatea renunțării la brevetele pentru vaccin. Motivul este deopotrivă umanitar și altruist (vaccinul salvează vieți), cât și egoist (focarele de infecție nestinse în timp util pot genera noi variante ale virusului împotriva cărora vaccinurile din prezent să nu mai fie la fel de eficiente).

Dar care este problema cu brevetele? Și ce este, de fapt, un brevet?

Pentru context, e util să ne amintim mai întâi că imaginația este una dintre caracteristicile fundamentale ale omului. Așa că de-a lungul timpului oamenii și-au imaginat povești și le-au transformat în cărți de ficțiune; și-au imaginat sunete din care au creat muzică; și-au imaginat desene, simboluri sau tehnologie. Așa a apărut recunoașterea acordată valorii create prin inovație și creativitate, care a primit denumirea de ”proprietate intelectuală”.

Brevetul este un astfel de drept de proprietate intelectuală, care conferă celui care a creat ceva dreptul să împiedice alți oameni să producă, să folosească sau să vândă acel ceva fără acordul creatorului. O astfel de măsură a fost gândită, în teorie, cu scopul de a stimula apariția cât mai multor idei, care să fie în final în beneficiul societății. Banii încasați din drepturile de autor, de exemplu, îi stimulează pe cântăreți să producă cât mai multă muzică nouă și pe scriitori să scrie cât mai multe cărți noi. Cu toții ne bucurăm în final de rezultatul muncii lor. Dacă oricine ar putea reproduce ceea ce ei fac, fără să le obțină acordul și fără să le recunoască meritele, poate că nu ar mai avea motivația să creeze. Viața noastră ar fi poate mai plictisitoare, însă am continua să trăim.

Lucrurile se complică atunci când vorbim despre invenția unor lucruri care ne afectează tocmai șansa de a trăi sau calitatea vieții. Este vorba despre medicamente sau vaccinuri. O companie farmaceutică care va găsi o rețetă nouă pentru un anumit medicament sau vaccin poate obține un brevet, care va împiedica alte companii să combine aceleași ingrediente folosite în rețeta originală și să le folosească, pentru o anumită perioadă de timp (de obicei, de 20 de ani de la obținerea brevetului). Acest brevet îi va da companiei dreptul să își seteze propriile prețuri pentru produsul creat, astfel încât să își recupereze costurile pentru cercetare și dezvoltare și să obțină profit. Și aici, ca în cazul altor invenții și creații, scopul ar trebui să fie ca aceste brevete să stimuleze apariția de medicamente și vaccinuri noi, care să fie în final în beneficiul nostru, al tuturor.

Problema apare însă când, în cazul unor produse care pot salva viața, oamenii nu își permit să le cumpere din cauza prețurilor prea mari stabilite de companiile producătoare. În fiecare an, milioane de oameni din țările sărace își pierd viața din cauza unor boli care ar putea fi ușor prevenite, fie pentru că nu au resursele financiare să cumpere medicamentele produse de companii farmaceutice din țările dezvoltate, fie pentru că brevetele deja obținute de companii îi împiedică să dezvolte produse generice pe plan local. O variantă generică a unui medicament sau vaccin folosește aceeași substanță activă precum cea din rețeta originală și dă aceleași rezultate ca medicamentul pe care îl ”imită”. Medicamentele generice ajung să fie vândute mult mai ieftin decât cele originale, pentru că nu mai trebuie să treacă prin aceleași studii clinice care să demonstreze siguranța și eficiența înainte de aprobare (pentru că siguranța și eficiența substanțelor folosite a fost deja verificată atunci când a fost obținut brevetul pentru medicamentul original). Însă variantele generice pot fi produse doar după expirarea brevetului obținut de către compania care produce medicamentul original.

De exemplu, în cazul pandemiei de COVID-19, există brevete chiar și pentru tehnologiile de diagnosticare a bolii sau unele aparaturi medicale folosite în tratarea infecției. Apariția vaccinurilor împotriva virusului SARS-CoV-2 într-un timp atât de scurt reprezintă un progres uriaș în lumea științei. Însă deocamdată ne confruntăm și cu un eșec moral pe măsură, cauzat de faptul că distribuția de vaccin este inegală. În timp ce țările bogate au cumpărat atât de multe vaccinuri încât pot să își vaccineze complet populația de mai multe ori, în țările sărace nu există suficiente vaccinuri nici măcar pentru vaccinarea populației cu o primă doză. De exemplu, la începutul anului 2021, guvernul Marii Britanii comandase peste 400 de milioane de doze de vaccin pentru o populație de aproximativ 68 de milioane de locuitori.

În acest context, au apărut încă de anul trecut discuțiile despre suspendarea sau renunțarea la brevetele pentru vaccinurile împotriva COVID-19, care să permită mai devreme producerea de vaccinuri la nivel local. India și Africa de Sud au fost țările care au inițiat o propunere de exceptare temporară de la protecția drepturilor de proprietate intelectuală pentru toate brevetele legate de prevenirea, limitarea răspândirii și tratarea COVID-19. Ulterior, administrația americană și-a declarat sprijinul pentru această propunere. Decizia ar putea fi luată doar de consiliul TRIPS al Organizației Mondiale a Comerțului. Însă discuțiile s-au blocat, iar ultima întâlnire a acestui consiliu a fost anulată, în mod ironic, de teama răspândirii variantei Omicron.

Dezbaterile se poartă între două tabere. Pe de o parte, se află tabăra care susține că renunțarea la brevete ar stimula mai multe companii din mai multe țări să dezvolte vaccinuri. S-ar rezolva astfel, măcar parțial, pe lângă problema prețului, și problema dozelor insuficiente și a transportului îndelungat dintr-o țară în alta. De cealaltă parte, se află tabăra care susține că, pe lângă faptul că ar dăuna inovației, indiferent dacă obțin sau nu dreptul de a produce vaccinuri generice, țările sărace nu ar avea capacitatea să producă vaccinul, sau să îl producă la același nivel de calitate.

”Cred că e important să asigurăm calitatea vaccinurilor care ajung în acele țări (sărace), din acest motiv nu îmi place discuția despre renunțarea la brevete”, spune co-fondatoarea BioNTech într-un interviu acordat publicației Vox. ”În acele țări există și probleme de ezitare. Oamenii vor să fie siguri că vaccinurile pe care le primesc au același nivel de calitate precum cele pe care le avem în Vest, unde autoritățile se asigură de acest aspect, și că producătorii sunt calificați să producă vaccinul. E important să păstrăm vaccinul la același standard de calitate și să continuăm să informăm și să educăm populația de acolo.”

Argumentul calității vaccinului este la prima vedere unul bun. Însă este contrazis de dovezile care arată că, de ani de zile, producătorii de generice furnizează deja medicamente și vaccinuri de calitate în jurul lumii. Iar țările în curs de dezvoltare ar avea măcar șansa de a găsi expertiza și experiența necesare să producă vaccinurile împotriva COVID-19, dacă ar fi lăsate să o facă.

Între cele două tabere pro și contra brevete, intervine și grupul celor care cred că renunțarea la brevete este doar o piesă dintr-un puzzle mai mare de soluții, dintre care unele ne-ar putea proteja mai bine inclusiv în fața unor pandemii viitoare. Există oameni de știință și economiști care propun schimbarea modului în care cercetarea este finanțată, astfel încât companiile farmaceutice să fie răsplătite pentru dezvoltarea științifică în sine, și nu doar pentru dozele dintr-un produs final, amintind totodată că în demersul pentru găsirea unui vaccin împotriva COVID-19, companiile farmaceutice au beneficiat de rezultatele a zeci de ani de cercetare efectuată din finanțări publice. Cunoașterea este un bun public, așa că meritul pentru dezvoltarea vaccinurilor nu este chiar în totalitate al companiilor care dețin brevetele.

Consensul general este că interesul pentru profit și competiția între companii nasc inovație. Se conturează însă un nou consens cu privire la faptul că nivelul actual de împărtășire de informații este insuficient și nu contribuie la producerea valorii sociale la nivelul la care un grad mai mare de colaborare între companii ar putea să o facă. În timp ce toate aceste discuții încă se poartă, cu argumente juridice și economice, oamenii din țările sărace nu au acces la un produs care le-ar putea salva viața. Ca multe alte lucruri din jurul nostru, și drepturile de proprietate intelectuală sunt o construcție socială, nu e nimic natural în existența lor. Măsura renunțării la brevetele pentru vaccinuri nu va pune capăt de una singură pandemiei, dar ar putea fi un început în rezolvarea unor blocaje. Și ar putea transmite semnalul că, atunci când e vorba despre viețile oamenilor, suntem capabili măcar să ajustăm niște reguli care, în teorie, au fost gândite în beneficiul nostru, al tuturor, nu al profitului.


Acest material a apărut prima dată în rubrica Starea Ideilor din newsletter-ul săptămânal Starea Nației.

Leave a Reply

Your email address will not be published.