Înainte de 2016, nimeni nu vorbea despre ideea unui venit de bază necondiționat sau universal. Nu pentru că era o politică nepopulară sau care crea disensiuni, ci pentru că pur și simplu era invizibilă, nu exista în discuțiile publice niciunde. Doar câțiva ani mai târziu, în zeci de cărți în care se vorbește despre măsurile prin care am putea să ne adaptăm schimbărilor din jurul nostru este propus un astfel de venit; un candidat din cursa prezidențială din Statele Unite ale Americii a avut ca idee centrală acordarea fiecărui american adult unui venit de bază necondiționat, pe care l-a numit dividend pentru libertate (the Freedom Dividend) – tot el candidează acum la primăria New York cu aceeași idee; sute de articole în marile publicații din lume dezbat ideea; în zeci de experimente care s-au desfășurat (și altele care încă se desfășoară) în mai multe locuri din lume se testează efectele pe care le-ar produce în societate implementarea unei astfel de idei; economiști, antropologi, istorici, miliardari, celebrități și politicieni susțin ideea venitului de bază necondiționat; iar măsuri similare acestei politici au fost adoptate în jurul lumii în contextul efectelor economice cauzate de pandemie.
Pe scurt, venitul de bază necondiționat este în primul rând o formă de recunoaștere a faptului că fiecare dintre noi avem nevoie să trăim o viață decentă, fără să fie necesar să demonstrăm nevoia în vreun fel. Venitul de bază necondiționat presupune ca fiecare dintre noi să primim lunar o sumă de bani suficientă încât să ne asigure nevoile de bază – mâncare, locuință, utilități, îngrijiri medicale. Nu există condiții atașate. Nu contează dacă încasăm bani și din alte surse, dacă muncim sau nu. Nu contează dacă ne crește salariul, onorariul, rata orară, profitul, sau primim vreo moștenire – venitul nu ne va fi retras. Venitul de bază necondiționat l-ar primi orice adult – fie că este salariat, colaborator, zilier, angajator, fie că tocmai ce și-a cumpărat o casă de vacanță, fie că încă locuiește cu părinții. Pentru că fiecare dintre noi, din diverse motive, poate rămâne la un moment dat în viață fără surse de venit. Iar pentru cei mai mulți dintre noi obținerea unui venit prin muncă este singura formă de supraviețuire.
Diferite idei ale unui sistem de protecție socială asemănător venitului de bază necondiționat au existat de-a lungul timpului. În 1969, președintele de atunci al SUA, Richard Nixon, a fost la un pas de a implementa o astfel de politică. S-a răzgândit însă în ultimul moment, după ce a citit un raport despre un program de protecție socială asemănător venitului de bază necondiționat, desfășurat cu 150 de ani în urmă, în Speenhamland, Anglia, raport care constata efecte negative ale programului. Câțiva ani mai târziu s-a dovedit că raportul conținea informații false, cuprinzând mai degrabă opiniile elitei acelei perioade, care se temea că, nemaifiind împinși din spate de nevoia de a se hrăni, oamenii săraci nu vor mai munci. Același lucru se întâmplă și azi în România, când opiniile nedocumentate ale unor oameni formează realitățile altora.
Toate studiile efectuate ulterior cu privire la acel sistem de protecție socială din Speenhamland arată că a fost un sistem eficient. Însă unele mituri sunt atât de puternice, încât chiar și atunci când nu sunt alimentate cu date reale, ele rămân în picioare. Ideea că oamenii care au nevoile de bază asigurate devin leneși, nu mai vor să muncească și își cheltuiesc banii pe alcool și țigări este unul dintre aceste mituri. Zeci de studii cu privire la venitul de bază necondiționat desfășurate din anii ʼ70 și până în prezent arată fără excepție contrariul.
Oamenii cheltuiesc bani, atunci când îi au, pe lucruri de bază pentru o viață decentă – pe mâncare, pe produse de igienă, pe îngrijiri medicale, pe care altfel nu și le-ar fi permis. Toate studiile arată că în comunitățile în care oamenii nu au permanent grija zilei de mâine, crește coeziunea socială și scad infracțiunile.
De exemplu, în Stockton, California, s-a desfășurat timp de doi ani, între februarie 2019 și februarie 2021, un experiment în care 125 de persoane din zone sărace ale orașului au primit 500$ pe lună, bani pe care i-au putut cheltui oricum au vrut, fără nicio condiție atașată. Analiza preliminară a studiului a reflectat că banii au fost cheltuiți pe mâncare, utilități și combustibil. Persoanele care au participat la experiment au declarat că suma de bani le-a ajutat să cumpere scutece și produse de igienă pentru prima dată după luni de zile în care nu și-au permis să facă asta și au putut să își ajute membrii familiei să își facă programări la medic, pe care altfel le-ar fi evitat. Sănătatea fizică și cea emoțională s-au îmbunătățit considerabil. Mai puțin de 1% din bani au fost consumați pentru țigări sau alcool. Cel mai des, oamenii care au participat la studiu au descris liniștea oferită de posibilitatea de a cumpăra în sfârșit suficientă mâncare pentru o lună întreagă pentru toți membrii familiei.
Aprofundați asta. Libertatea de a cumpăra suficientă mâncare. Asta aduce de cele mai multe ori un surplus de bani, când niciodată înainte nu ai avut suficient. Libertatea de a nu mai fi permanent preocupat de lipsuri materiale a schimbat modalitatea în care participanții la experiment își petreceau timpul liber sau interacționau cu alte persoane. Mulți dintre noi avem deseori motive superficiale pentru care avem o zi proastă, în care nu avem chef să participăm la activități sociale, sau pentru care suntem nervoși. Puțini dintre noi ne putem imagina cum ne-ar fi influențată starea de spirit dacă preocupările noastre zilnice ar fi legate de lipsa mâncării sau de imposibilitatea de a cumpăra pastile pentru o simplă durere de cap.
Unul dintre participanți povestește cum această sumă lunară de bani l-a ajutat să aibă timp pentru activități care, deși ar putea să pară banale, sunt imposibil de practicat atunci când ești constant preocupat să îți asiguri supraviețuirea: ”să ma uit la TV cu copiii mei în loc să țip la ei; să pot să fac teme cu ei; să îi duc la film; să am posibilitatea să le zic da când vor înghețată, în loc să le zic nu. Copiii mei au auzit întotdeauna nu până acum.” Opriți-vă puțin și asupra acestei informații. Să îți permiți să le cumperi înghețată copiilor atunci când cer. Asta aduc niște bani în plus.
Să poți să cumperi un tort de ziua cuiva, să îți scoți mama la cină sau să petreci timp cu prietenii – asta descrie un alt participant care deși muncește între 12 și 14 ore pe zi, banii de salariu îi ajung doar pentru chirie și utilități. ”Aș fi supraviețuit și fără acești bani, dar cu ei viața a devenit mai suportabilă”, spune el.
De cele mai multe ori, afirmațiile aduse împotriva venitului de bază necondiționat sunt legate de convingerea că munca ar fi descurajată dacă banii primiți nu ar avea atașată condiția ocupării unui loc de muncă. Însă contrar acestei opinii, realitatea arată că participarea pe piața muncii a crescut cu 12% în cazul beneficiarilor de ajutor din experimentul din Stockton, față de grupul de control. În toate celelalte experimente care au vizat efectele venitului de bază necondiționat asupra muncii, rezultatele au fost aceleași – oamenii nu renunță să mai muncească. Pentru că de cele mai multe ori munca nu este doar despre obținerea unui venit, ci și despre identitatea pe care oamenii și-o creează prin muncă și valoarea socială pe care i-o atribuie. Iar atunci când avem suficiente resurse materiale și munca nu mai e doar o cursă pentru supraviețuire, ne putem concentra mai bine pe valoarea socială a muncii noastre.
În toate experimentele care se desfășoară acum, venitul de bază necondiționat este oferit unui număr restrâns de oameni. Însă dacă ar fi transformat în politică publică, venitul ar fi acordat fiecărei persoane adulte, indiferent că are deja un venit suficient încât să îi fie asigurată supraviețuirea sau nu, indiferent că e angajat sau angajator, indiferent că e milionar sau șomer. Există două motive importante pentru această universalitate a venitului. Primul este acela că oricare dintre noi poate ajunge oricând în situația de a nu mai putea obține un venit care să îi asigure supraviețuirea, așa cum am văzut că s-a întâmplat în perioada pandemiei. Toată lumea ar trebui să primească un venit de bază necondiționat pentru simplul motiv că atunci când este vorba despre lucruri elementare, esențiale supraviețuirii, toată lumea trebuie să le merite în mod egal. Cel de al doilea motiv este acela că universalitatea ar elimina mecanismul stufos prin care autoritățile se asigură că avem într-adevăr nevoie de susținere. Sistemele de ajutoare sociale din prezent, bazate pe testarea nevoilor, sunt extrem de greoaie și umilitoare, iar în toată birocrația din jurul lor se pierd inutil enorm de multe resurse, timp și energie.
Ideea unui venit de bază necondiționat este pe cât de radicală, raportat la sistemul de protecție socială din prezent, pe atât de simplă, raportat la același sistem. A câștigat suficientă atenție în ultimii ani în dezbateri publice și printre decidenți, încât să nu mai poată fi ignorată și să se manifeste în mod activ ca o idee demnă de luat în calcul printre toate posibilele măsuri care pot schimba felul în care arată lumea. La fel cum au existat în trecut ideile de a adopta ziua de muncă de 8 ore și weekend-ul, sau de a acorda femeilor drept de vot, sau de a aboli sclavia.
Acest material a apărut prima dată în rubrica Starea Ideilor din newsletter-ul săptămânal Starea Nației.