În primele luni ale pandemiei de COVID-19, o bancă a venit cu propunerea impozitării suplimentare a veniturilor persoanelor care muncesc de acasă. Scopul era acela de a echilibra cumva scăderea consumului. Cei ce muncesc de la distanță nu mai călătoresc cu mașina sau taxiul înspre birou și înapoi spre casă, nu mai cumpără bilet de autobuz sau metrou, nu își mai cumpără prânzul dintr-un restaurant și nu își mai beau cafeaua de după-amiază la cafeneaua din colț. Cei ce muncesc de acasă consumă deci mai puțin. Ca atare, contribuie mai puțin la creșterea economică.
O astfel de propunere, în care reducerea consumului e văzută ca ceva ce trebuie imediat ”corectat”, contravine tuturor studiilor care arată că, având în vedere felul în care consumăm resurse, vom avea nevoie de 2 planete până în 2030 doar ca să susținem acest ritm. În 2020, de exemplu, omenirea a consumat până în 22 august toate resursele pe care planeta avea să ni le ofere în decursul unui an întreg. După 22 august, am început să consumăm peste posibilitățile de susținere ale planetei. Anul acesta, am reușit să grăbim acest moment cu aproape o lună. Începând cu 29 iulie 2021, consumăm peste posibilitățile de susținere ale planetei pentru acest an.
”Ceea că măsurăm influențează ceea ce facem. Și dacă măsurăm lucrurile greșite, vom face lucrurile greșite”, spune Joseph Stiglitz, economist, deținător al premiului Nobel.
Stiglitz se referă la produsul intern brut și la situațiile care pot apărea ca urmare a transformării acestui indicator dintr-un instrument de măsurare a activităților economice într-un scop în sine. Așa apar idei precum aceea de a impozita un consum mai mic.
Unul dintre cele mai bune exemple, care arată paradoxul felului în care este construit acest instrument, este cel al catastrofei petroliere din Golful Mexic. În aprilie 2010, o explozie a unei platforme petroliere a cauzat scurgerea a câteva sute de milioane de litri de petrol în ocean. 11 oameni și-au pierdut viața în accident. Milioane de mamifere marine, țestoase, păsări și pești au murit pe măsură ce poluarea s-a extins. Accidentul este unul dintre cele mai mari dezastre ecologice din istoria omenirii. La peste 10 ani distanță de atunci, multe specii sunt încă afectate. Însă toate activitățile de curățare a zonei au condus la creșterea PIB. Dacă creșterea PIB e corelată automat cu prosperitatea, înseamnă că un dezastru ecologic a condus la creșterea bunăstării oamenilor? Normal că nu. Doar că la astfel de situații conduce logica simplistă a produsului intern brut și a creșterii economice ca scop în sine.
Goana după căutarea de noi portițe care să asigure creșterea economică conduce și la situații în care statele sunt înclinate să modifice prevederi legale care au fost gândite în trecut tocmai ca să protejeze oamenii sau mediul. De exemplu, creșterea vârstei legale de pensionare, sau eliminarea unor restricții de a ridica construcții în arii naturale protejate.
În toată această goană este ignorat faptul că viața pe Pământ este o chestiune de biologie, naturală și delicată și că există o serie de condiții care trebuie îndeplinite simultan ca viața să existe. Economia, în schimb, nu e ceva ce se întâmplă în mod natural. Noi, oamenii, creăm economia. Deciziile noastre creează economia. Și putem întotdeauna să facem lucrurile diferit. Economia este o chestiune de design – care poate arăta în orice fel decidem noi să arate – și ar trebui să decidem că vrem să țină cont de toate aceste condiții necesare vieții pe Pământ.
Cu o astfel de idee s-a prezentat activistul și autorul Satish Kumar în fața studenților de la London School of Economics, unde a vorbit despre perspectiva ecologică a economiei, cu o propunere concretă – frumoasă prin mesajul pe care l-ar putea transmite, dar și utilă în practică – ca LSE să devină LSEE, adică London School of Economics and Ecology, și să seteze astfel un exemplu că studiul economiei este incomplet fără studiul ecologiei:
The London School of Economics a fost o universitate radicală în Era Economiei. Dar intrăm acum în Era Ecologiei. Așa că LSE trebuie să se adapteze nevoilor vremurilor. LSE ar trebui să devină LSEE, adică The London School of Ecology and Economics.
Sunt atât de multe semne ale pericolelor în care se află ecosistemele de care depinde toată viața de pe Pământ. Schimbările climatice sunt o dovadă clară. Dar vedem distrugeri de păduri tropicale, poluarea oceanelor cu cantități enorme de plastic și diminuarea biodiversității, toate într-un ritm amețitor. În plus, suferim de pe urma eroziunii și epuizarea prețiosului nostru sol, de unde toate vietățile își iau mâncarea.
Fără studiul ecologiei, studenții la economie vor învăța să gestioneze ceva, fără a ști ce este acel ceva. Economia în sens larg presupune gestionarea resurselor planetei, iar studenții la economie ar trebui să înțeleagă resursele înainte să le poată gestiona. Fără a lua în considerare bunăstarea oamenilor și integritatea planetei, economia este redusă la ”baninomie”.
Satish Kumar spune că toate bunurile pe care le producem ar trebui să aibă trei caracteristici: să fie frumoase, utile și durabile. Bunurile ar trebui să fie frumoase, pentru că frumusețea stârnește creativitate și inspiră imaginația. Ceea ce este frumos ar trebui să fie folositor. Nu ar trebui să existe nicio contradicție între frumusețe și utilitate. Forma și funcționalitatea trebuie să fie întotdeauna combinate armonios. În final, ceea ce este frumos și util ar trebui de asemenea să fie durabil. Ceea ce producem ar trebui să aibă o viață lungă. Frumos, util și durabil – o formulă ce ar trebui încorporată în studiul economiei.
Un exemplu al acestei formule, pe care Kumar îl folosește în discursurile lui, este cel al copacilor. Copacii sunt frumoși, dar și extrem de utili pentru că absorb dioxid de carbon, oferă umbră, oxigen și adăpost pentru animale. Pomii sunt sursă de hrană și pentru oameni și pentru animale. Pe lângă asta, copacii au o durată lungă de viață, unii dintre ai ajungând la sute de ani, dacă nu sunt alterați de activitatea umană. Frumos, util și durabil.
Producția și consumul sunt necesare, însă ele trebuie să fie mijloace pentru atingerea unui scop și nu un scop în sine. Există un consens între economiștii moderni că integrarea ecologiei în studiul economiei este unul dintre imperativele secolului 21.
În 1973, economistul Ernst Friedrich Schumacher a propus pentru prima dată termenul de capital natural, prin care a descris apa, solul, aerul, animalele, plantele și toate sistemele de susținere a vieții pe Pământ, fără de care economia nu ar exista. Termenul a fost apoi dezvoltat de alți economiști, ca parte dintr-o critică mai amplă a lipsurilor economiei clasice. Însă chiar și așa, capitalul natural a fost introdus în modelele economice mai degrabă cu gândul că ingeniozitatea umană va depăși limitările impuse de caracteristica resurselor naturale de a fi finite. Natura cu limitările ei reprezenta mai degrabă un obstacol de depășit în calea ambițiilor noastre de creștere economică nelimitată.
Sute de ani de specializare doar în disciplina economiei ne-au lăsat în imposibilitatea de a înțelege și de a gestiona interacțiunea dintre om și mediul natural din jurul omului și ne-au adus în situația de a dezbate idei precum cea despre care vorbeam la început, de a vedea cu ochi răi orice scădere a activităților care implică schimburi monetare. Pentru că ne este greu să ne imaginăm lucrurile altfel.
Definim specia umană ca fiind singura capabilă de imaginație. Totuși, fix această caracteristică unică a noastră este cea pe care o folosim cel mai puțin atunci când decidem cu privire la lucruri care ne afectează pe fiecare dintre noi în viața de zi cu zi. E ca și cum am decis în mod tacit să păstrăm această abilitate fundamentală a noastră doar pentru domenii ”artistice” precum muzica, ficțiunea, desenul, și să o ținem cât mai departe de domenii ”realiste” precum politica și economia.
Satish Kumar crede că respectul pentru natură ar trebui să fie de esența dezbaterilor politice și sociale. ”E abordarea mea nerealistă?” întreabă el. ”Uitați-vă la ce au făcut realiștii pentru noi. Ne-au condus în războaie, criză climatică și sărăcie greu de imaginat. Jumătate din omenire se duce la culcare înfometată din cauza acestor lideri realiști ai lumii. Le spun oamenilor care mă numesc nerealist să îmi arate ce a reușit să facă realismul lor. Realismul este depășit de vremuri. Un concept complet exagerat.”
Acest ”realismul”, în sensul de limitare a ideilor cu privire la felul în care am putea să organizăm lucrurile pe această planetă în tiparele deja cunoscute, este depășit și complet exagerat în fața valurilor de căldură din ultimele luni, a inundațiilor și fenomenelor climatice extreme.
Oamenii de știință estimează că planeta noastră poate susține un consum de 50 de miliarde de tone de materiale pe an. Aceasta este limita pe care planeta noastră o poate susține fără ca ecosistemele să se destabilizeze. În prezent consumăm în fiecare an peste 100 de miliarde de tone de materiale, care ne susțin nevoile, dar mai ales dorințele. Consumăm anual de două ori mai mult decât planeta noastră poate susține. Așa că propuneri precum aceea de a taxa reducerea consumerismului, care derivă din imperativul creșterii PIB, nu mai pot fi acceptabile în realitatea de azi, indiferent de forma în care sunt împachetate.
A existat un mic răgaz la începutul pandemiei de COVID când unii dintre noi ne-am pus întrebări cu privire la lucrurile din jurul nostru, lucruri pe care le făceam din inerție. Astfel de momente în care toată lumea este unită de o amenințare comună au puterea să schimbe radical gândirea și obiceiurilor. Încă avem timp să regândim sistemele în jurul cărora se învârte toată viața noastră. Schimbarea este grea și se întâmplă încet. Dar similar economiei, nici schimbarea nu se întâmplă de una singură. Noi schimbăm lucrurile.
Istoria se compune din ideile cărora le dăm curs, precum ideea lui Satish Kumar de a schimba pentru început numele LSE în LSEE, The London School of Ecology and Economics, și de a oferi viitorilor economiști șansa de a învăța despre fragilitatea sistemelor care susțin viața pe Pământ.
Acest material a apărut prima dată în rubrica Starea Ideilor din newsletter-ul săptămânal Starea Nației.